Micuța Lună în Fecioară

“Tom, the little engine that could” sau “Don’t nobody know my troubles but God”

Tu știi care e distanța de la Pământ la Dumnezeu? Îți spun eu! E fix cât un tet-a-tet cu o Lună în Fecioară în casa 12. Păi cum vine asta, ai putea să te întrebi?

E vorba aia “Nu-ți dă Dumnezeu mai mult decât poți duce”, dar dom’le, cât să și ducă o biată Lună în Fecioară?

Întrebarea este retorică, bineînțeles. Acest arhetip vine să ne bucure cu o blândețe cât piatra lui Sisyphus la final de munte. Te îmbrățișează când te aștepți mai puțin cu fermitatea vocii lui Dumnezeu și rămâi cu rezonanța în ureche pănă când faci click.

Avem multe așteptări de la mica Lună în Fecioară. Îi cerem soluții și vrem să aducă acel “resolve”, să ne țină de mână și să ne ungă cu mir, dar ce să vezi? N-ai tu răbdare cât are Fecioara în spațiul neptunian. Ne oglindim în judecata ei și distorsionăm cuvintele atent alese, facem pe “dracu-n patru” să ieșim tot cu victimizarea la suprafață, însă Luna în Fecioară are puterea de a te aduce înapoi pe drumul binelui cel mai înalt.

Există o dimensiune a acestui arhetip, care vrei nu vrei…te pune în zona de responsabilitate pe care o tot amâni cu succes. Desigur, cel mai frumos aspect al motorașului pe aburi, acest psihic în semn de pământ…este fără dubii - capacitatea de a-ți arăta ca e mai de preț să-ti bei propria otravă, să înțelegi cum contribui la durerea umană și cum să devii cu adevărat suveran prin acte de merit.

Bine, bine, dar cum rămâne cu povestea aia în care toți merităm să fim iubiți, apreciați, mângaiați, ocrotiți, purtați pe brațe? A cui e vina, dacă nu am cerut să vin pe lume și să întâmpin atâtea greutăți? Nu e oare datoria celorlalți să mă ajute?

Luna în spațiul de serviciu în umanitate, nu vine să te împingă mai adânc în neputință. Înțelege exact felul în care încerci să profiți de bunăvoință, fără a da înapoi din talanții tăi divini. Știe, pentru că Dumnezeu a însărcinat-o prima cu greutatea și gravitatea DISCERNĂMÂNTULUI.

Cu Luna în Fecioară nu joci „alba-neagra” și nu scapi de nicio durere care îți aparține direct. Ea are arhivele istorice dincolo de timp și spațiu în părul-i împletit și nu ezită nicio clipă să-ți indice unde spicul de grâu n-a fost semănat la timp.

Poți să plângi în pumni și poți să arunci vina pe vreme, pe muncitori, pe lipsa de șanse și chiar pe zei, însă atunci când vii cu întrebarea: „De ce mi se întâmplă mie, Doamne?”, vei primi răspunsul din claritatea acestui semn pe tronul psihismului, răspuns pe care luna l-a analizat chiar înainte ca tu să-ți consumi picăturile de energie pe formularea unui discurs incoerent: „Vechea ta propășire va fi mai mică față de cea de mai târziu (Iov 8:7)”.

O fi oare adevărat că există retribuție divină pe măsura efortului depus? La această întrebare, cu siguranță, doar o lună în fecioară ar putea răspunde corect.

În orice caz, că avem sau nu avem influențe ale acestui arhetip care duce necesitatea detaliului în spate, pe umeri sau în brațe, cert este că, dacă e să luăm o învățătură din colaborarea lui cu subconștientul colectiv, ar fi aceea de a ne uita la acțiunile noastre haotice și de a ne responsabiliza de bucata noastră de pământ.

Autor: Astrolog specialist Deisa Sărăcuț Comănescu